Prezența betonului în amenajări interioare e însă una foarte recentă. Pur și simplu, arhitecții și constructorii s-au concentrat pe beneficiile acestuia pentru exterior, descoperind destul de târziu efectul de atmosferă pe care îl creează atunci când este adus „înăuntru”.
Și așa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, a fost nevoie de un vizionar pentru ca lucrurile să înceapă să se schimbe. În cazul nostru, a fost vorba despre cunoscutul inventator american Thomas Edison care la începutul secolului trecut a devenit un adevărat pionier al dezvoltării betonului. Compania sa, Edison Portland Cement Company, s-a ocupat de obținerea unui ciment mai durabil, iar Edison chiar a propus utilizarea betonului ca material pentru o întreagă serie de obiecte uzuale – de la instrumente muzicale la frigidere și mobilier.
Ideile lui Edison nu au avut un ecou imediat, căci abia acum, un secol mai târziu, betonul își face din ce în ce mai mult apariția în proiectele artiștilor sau ale designerilor de mobilier care îl descoperă drept complement perfect pentru lemn, metal și chiar sticlă.
Sigur, tentația a rămas în continuare aceea de a contextualiza betonul mai degrabă la exterior – chiar și sub formă de mobilier îl regăsim mai ales folosit pentru bănci sau mese de grădină. Probabil cea mai mare calitate a sa – durabilitatea, îl predispune la amplasarea în aer liber, în parcuri și zone comunitare.
Pe de altă parte însă, o altă mare calitate a sa – versatilitatea, devine din ce în ce mai cunoscută. Astfel, însuși procesul de turnare – faptul că betonul este la început un material fluid care se solidifică în formă, creează noi cadre de experimentare pentru acest material omniprezent. Și astfel, betonul deschide perspectivele și pentru alte materiale, care pot fi explorate mult mai divers datorită lui. Designerii care lucrează preponderant cu sticlă, metal sau lemn le redescoperă acum în moduri noi – grație îmbinărilor pe care le pot face cu betonul.
Mergând un pic și mai departe, ceea ce este, poate, și mai surprinzător, e apariția la interior a obiectelor de mobilier din beton colorat. Acestea aduc, practic, o nouă formă de agregare estetică unui material asociat adesea cu greutatea și atmosfera de tip industrial. În momentul în care este colorat – și mai ales în nuanțe pastel, betonul dă senzația că „plutește”.
Un exemplu pentru o astfel de abordare este colecția arhitectului american Jerome Byron, care a creat o serie de scaune curbe, din beton pigmentat în nuanțe fondante – galben, roz, violet. Turnate și finisate manual, piesele lui Byron utilizează un beton armat cu fibră de sticlă (GFRC), infuzat cu pigment și așezat într-o matriță de cauciuc plană, lăsat să se usuce foarte ușor și apoi curbat într-o formă fluidă de U.
Inovația constă, bineînțeles, în îmbinarea dintre senzația de duritate – pe care o creează în general betonul, cu forma ondulată și culoarea jucăușă. Rezultă astfel piese de mobilier care au deopotrivă materialitate și „imponderabilitate”.
Fotografiile sunt semnate de Samuel McGuire, iar pe arhitectul ce a creat această colecție de o simplitate și eleganță surprinzătoare îl găsiți pe website-ul său de autor, aici.