Aceste spații există peste tot în lume, iar unele constituie proiecte arhitecturale impresionante. Situate în locații avantajoase (fie în apropiere de centrele orașelor, în porturi sau înconjurate de spații verzi), beneficiază de structuri solide și de o infrastructură interioară pre-existentă.
Totuși, principala provocare în reconvertirea acestor spații constă tocmai în modul cum această infrastructură permite reorganizări în spiritul designului contemporan și, nu în ultimul rând, ajustări ce țin de crearea unui confort minim.
O fabrică veche ce era pe vremuri plină de echipamente-gigant, odată golită de acestea va fi, luând doar un exemplu mundan, dificil de încălzit pentru a putea funcționa ca spațiu de evenimente, sau showroom al unor tineri artiști.
În plus, orice astfel de re-actualizare este o stradă cu două benzi, ce trebuie să respecte în același timp atât spiritul istoric cât și vibe-ul contemporan.
Tocmai de aceea, atunci când reușesc, astfel de proiecte merită întotdeauna un gest de reverență. Există exemple extraordinare în lumea culturală – precum monunentala galerie de artă Caixa Forum din Barcelona (https://caixaforum.es/es/barcelona), ce reutilizează o fostă fabrică de textile din cartierul Montjuic, sau, în zona antreprenorială – proiectul Station F din Paris (https://stationf.co/) ce a transformat un fost depozit industrial în cel mai mare hub de start-ups din lume.
În România, un astfel de exemplu – chiar recent, este Uzina Electrică Filaret folosită ca spațiu expozițional pentru lucrări de New Media Art.
Astfel, în noiembrie 2019, evenimentul RADAR (Romanian Artists Developing Alternative Realities) a adus împreună 30 de artiști, studiouri de new media și instituții educaționale și de cercetare într-o inițiativă unică de susținere a scenei de New Media Art din România. Evenimentul, organizat ca un festival de trei zile, a re-energizat spațiul Uzinei Electrice Filaret, construind un context local nou care să-i promoveze pe tinerii artiști români către publicul larg.
Inaugurată în 1908, Filaret a fost prima uzină electrică comunală a Bucureștiului și una dintre uzinele renumite la nivel european. A funcționat chiar și în timpul ocupației germane a capitalei, iar după război a fost extinsă în mai multe etape. În anii 70 a fost dezafectată în anii ’70, iar ulterior a mai fost folosită ca garaj și luată în considerare pentru transformarea ei în Muzeu al Energiei, ca extensie a Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida situate în imediata apropiere.
Totuși, această reutilizare a clădirii nu s-a finalizat, iar primul proiect în care Filaretul a prins din nou viață a fost odată cu expoziția RADAR de anul trecut.