A – Albedo
Probabil cea mai bună dovadă despre cât de importante sunt detaliile în general, iar culorile în special.
Gradul de alb (din latinescul albedo) al betonului este esențial în economia de energie, siguranța, confortul și, nu în ultimul rând, ambianța pe care betonul o creează în spațiile în care este folosit. Albedo denumește de fapt măsura în care betonul reflectă radiația solară și este o mărime scalară – de la 0, corespunzând unui corp negru care absoarbe toate radiațiile, la 1, corespunzător unui corp care le reflectă integral.
Betonul de culoare deschisă (cu grad mare de alb) absoarbe mai puțină căldură,
menținând astfel o temperatură scăzută la suprafață. De aceea, s-a demonstrat că betonul albedo are o influență pozitivă asupra temperaturilor ambientale și poate reduce consumul de energie necesar răcirii clădirilor.
De asemenea, pavajele de beton în nuanțe deschise necesită un grad mai mic de iluminare în vederea asigurării siguranței pe timp de noapte, indiferent dacă e vorba despre parcări, șosele sau trotuare. Astfel, beneficiul energetic al betonului cu grad mare de albedo este evident.
C – Colosseum
Betonul are o istorie lungă și prestigioasă. Iar celebrul Colosseum roman, finalizat în anul 80 e.n, este cea mai bună dovadă a puterii sale de a învinge timpul.
Romanii au folosit betonul de ciment (e adevărat, într-o formulă diferită de cea utilizată astăzi), însă nu doar pentru Colosseum. Și construcțiile lor de pe teritoriul Daciei atestă acest lucru.
Astfel, cei 20 de piloni de susținere ai podului peste Dunare, construit la Drobeta în perioada 102 – 105 en, după planurile lui Apolodor din Damasc, au fost realizați din blocuri de piatră legate între ele cu un liant hidraulic, rezistent în apă. Acest liant, denumit de romani „caementum”(care inseamnă „piatră”) era obținut dintr-un amestec de roci naturale arse la temperaturi mult superioare celei necesare obținerii varului, în amestec cu tuf vulcanic, nisip, piatră spartă și apă.
D – Durabilitate
Construcțiile din beton sunt durabile, având un ciclu de viață de cel puțin 100 de ani. La fel de important din punct de vedere al durabilității este și faptul că betonul e un material necombustibil, cu o puternică rezistență la foc.
Studiile arată că oamenii petrec aproape 90% din timpul lor in interiorul cladirilor, iar betonul garantează medii stabile de lucru și de viată prin durabilitatea și rezistența sa.
E – Eficientizarea resurselor
Una din cele mai actuale discuții legate de folosirea betonului implică rolul acestuia în economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
Producția de ciment integrează soluții de eficientizare a resurselor, de la folosirea combustibilor alternativi la substituirea materiei prime sau dezvoltarea de noi cimenturi care să asigure o eficiență energetică mai mare. De asemenea, clădirile inteligente și reciclarea betonului reprezintă soluții sustenabile în consolidarea unei economii circulare.
F – Folosire pe scară largă
Betonul este cel mai consumat material de pe Pământ după aer și apă.
De la aeroporuri la poduri, piscine, stații de metrou, drumuri, sisteme de apă și canalizare, proiecte rezidențiale sau spații de lucru, betonul este coloana vertebrală a civilizației.
Nu există în acest moment un material alternativ care să aibă aceleași caracteristici, iar folosirea pe scară atât de largă a betonului este o dovadă a beneficiilor sale multiple, de la rezistență și durabilitate la eficiență și extraordinara sa versatilitate.
G – Gestionare a deșeurilor
Construcțiile în general sunt un sector care se află în centrul economiei, dar cimentul și betonul sunt în același timp și un centru al economiei circulare prin faptul că producătorii de ciment sunt valorificatori de deșeuri. Procesul de producție al cimentului combină simultan două operațiuni de gestionare a deșeurilor: Reciclarea (valorificarea conținutului mineral) si Valorificare energetică (valorificarea conținutului energetic)
Astfel, in fabricile de ciment se valorifica prin co-procesare atât deșeuri industriale cat si menajere sortate care nu se mai pot recicla, precum: deșeuri din cauciuc/anvelope, plastic, lemn, hârtie, textile, pielărie, uleiuri uzate, etc si care pot atinge o rată de substituție a combustibililor fosili neregenerabili de peste 90%.
I – Inteligența clădirilor
Proiectarea și construcția clădirilor inteligente reprezintă unul din cele mai importante simptome ale unei noi forme de responsabilitate socială.
Dacă în momentul acesta aproximativ 35-40% din energia globală încă este consumată în clădiri convenționale, viitorul promite să schimbe consistent matematica eficienței energetice. Utilizând betonul cu inerție termică mare și izolații corespunzătoare, clădirile inteligente pot reduce pâna la 75 % consumul energetic.
M – Materii prime
Betonul se face din agregate (nisip, pietris), ciment si apă.
Cimentul este folosit astfel drept liant care în contact cu apa se transformă într-o pastă ce ține ingredientele împreună, într-un material rezistent și durabil.
Cimentul, la rândul său, se face din calcar și argilă.
Tocmai de aceea orice fabrică de ciment trebuie să fie aproape de o carieră de calcar.
P – Portland
Cimentul a fost inventat de romani, dar desăvârșit de cercetătorii si producătorii de materiale de construcție din a doua jumătate a secolului 19 sub forma cimentului Portland. Acesta este în momentul de față liantul mineral cu cea mai mare utilizare în construcții, fiind folosit la prepararea mortarelor și betoanelor.
Cimentul Portland este o invenție cu dublă paternitate.
Denumirea e folosită pentru prima dată în 1824 de Joseph Aspdin, fabricant englez de cărămizi, pentru a desemna un ciment care, după aspectul liantului intărit, era asemănator cu al unei roci naturale ce se găsea pe insula Portland.
Totuși, cimentul modern a fost realizat în 1845, de către chimistul englez Isaac Johnson, prin arderea până la topirea parţială (clincherizare), la o temperatură de cca. 1450°C, a unui amestec de argilă şi cretă. Inovația s-a bazat exclusiv pe cercetările sale, întrucât rețeta din patentul lui Aspdin era strict secretă. Isaac Johnson e considerat pionierul industriei, care deși era în măsură să se revendice ca inventator al “adevăratului” ciment Portland, a recunoscut – din noblețe, paternitatea lui Josph Aspdin asupra liantului.
R – Reciclare 100%
La sfârșitul ciclului de viață, betonul poate fi reciclat 100% sub formă de agregate alternative utilizate la construirea infrastructurii de transport, sau pentru obținerea unui nou beton.
S – Saligny
Alphons Saligny, fratele cunoscutului inginer constructor Anghel Saligny, este întemeietorul primului laborator pentru materiale de construcții din România, la Școala Națională de Poduri și Șosele din București. Acolo au fost omologate primele cimenturi românești, pe baza cercetărilor elaborate de chimistul Alphons Saligny,
El este de altfel și cel care semnează primul buletin de analiză a unui ciment românesc, emis la 25 aprilie 1889.
V – Versatilitate
Numit și „piatră lichidă”, betonul este însăși definiția versatilității, dând posibilitatea arhitecților și constructorilor să dea viață planurilor lor.
Fiind mai mult decât doar funcțional, betonul creează ambianță, în spații pe care le imprimă și cu lumină, și cu caracter. Și totuși, asta nu e tot. Betonul funcționează la fel de bine sub apă, în subteran, la temperaturi arctice și la etajele superioare ale zgârie-norilor. Are rezistență mare la foc. Absoarbe și eliberează căldură, acționând ca un aparat natural de aer condiționat datorită proprietății sale de „inerție termică”.